14.12

Iarna ne mai lasă să zâmbim
Printre şinele de tren, 
Cocorul zboară către vasul
Albastru înspumat
Gene prea lungi
Îmi prind lacrimile
Plâng fulgi 
În zile de miercuri
Visele se sparg
Oricum e iarnă 
Oprim caloriferele
Iubim-să facem economie 
La căldură.

Letargie

Mâinile tuturor sunt aspre
Bărbaţi pe care îi invit
Să îmi facă răni
Am pielea distrusă
Şi gustul gusturilor lor
Se resimte de ceva vreme
Şi mirosul mirosurilor lor
E pe mine de ceva vreme
Îi invit pe ei
Sunt un spectacol grotesc
Cu intrare liberă
Fără scenă,la mila audienţei