Miere de mana

Timpii intre mine si lume Sunt distante colosale Pe care le strabat cat Un impuls electric Intre coaste, creier si ochi Apoi vorbesc Si poate ca nu mereu imi recunosc Tonalitatile din voce Sau cuvintele Sau limba Dar stiu fiecare liniste Care imi mangaie fiecare vena Care imi gadila fiecare os Se prelinge calda Dulce si neagra ca mierea de mana Prin sirea spinarii O liniste grea si tulbure Care pateaza albul pielii mele Crapate de musuroaiele porilor Cand spun despre dragoste e liniste Melancolie si liniste Cand pasesc pe distante orizontale Kilometrii in liniste O intreaga statuie lasata in furtuni, In canicula, in razboi, A invatat sa vorbeasca O limba moarta Sa ucida tot din sine Iar acum ii picura liniste din ochi Sunt o statuie care se uita peste lume, Desi sunt in dedesubtul ei, Cu ochii blanzi Sunt o cantite neglijabila de melancolie Un peste in propria lui mare Inert, impotriva curentului Sunt o fiara care taiata de un vanator Sangereaza umil la picioarele acestuia Nu schelalaie Ci moare la fel cum s-a nascut In liniste.

Cochilia mecanica

Am cucerit tot De la dunele de nisip Din ochii mei arsi De vreme Pana la gropile de langa tamplele Ce imi tresara La fiecare cantat al santierului dimineata Am cucerit muntii mei Pe razele coastelor Si-am invatat sa imi iubesc Uratele poveri moi Cersind atentia prostimii Nu am gasit un singur fir de par Care sa nu mi se inchine Cand vin cu mestesuguri noi Si vechi Sa il fac sa stea drept Ori sa il ard pana devine aramiu Mi-am pus la punct fiecare geana Am indreptat fiecare os Ca un catarg in bataia furtunii Am stat dreapta in fata fulgerelor Si le-am lasat sa ma raneasca
Am cucerit apele obrajilor biciuiti Si aurul urechilor strapunse De regele Midas Am cucerit tot Cotropitoare forta asupra mea Am fost tot eu si fara mila Am cazut rapusa inaintea Acestei inimi gentile.

Moartea Regelui Midas

Cand s-a crapat coroana regelui Midas La prima lacrima Si primul deget obosit De atingeri pasive Am fost si eu de fata I-am incalzit metalul de pe teasta I l-am topit pe ochi sa nu mai vada Lumina orbitoare a aurului Sau cum se inchina in fata lui Moarta Galateea Apoi i-am taiat limba Sa nu il aud cum tipa de dor Dupa saracia lumii dinainte De atingerea sa pretioasa, A cazut in genunchi si a gemut
Ca un vitel de aur taiat
In cruda ironie a faptului prezent

I-am taiat insa propia-i mana 
 L-am atins cu ea pe o coasta 
Si fata in fata cu mareata papusa de aur 
Regele Midas s-a facut cenusa.