Scrisoarea lui Paul catre sirena

Al genelor tale clinchet se surpă
Mă umpli de verde, de bocet...

Totuşi am patru braţe,iubito,
Cu unul te mângâi pe cap,
Cu altul te ţin de mâna,
Cu unul te trag spre altar,
Cu altul mă sprijin de luna.

Ghirlanda

Nicio sclipire de martir în glasul abrupt,
Dar zorile vestesc,
Din crucea celtică,
Complot, să mă asasineze,nebunul
Ca o frântură de arabesc,
După ce mă sparge să mă adune în părţi
În desene cu hărţi
De comori cotidiene,
Erai şi tu,în pasenţa mea,
Spânzurat de zenit,
Fără sclipiri de martir în mâinile albastre.

Somniorum genitrix

Noapte, somniorum genitrix,
Corset pentru minţile umflate,
Pentru ochii de amanţi usturaţi de risc,
Pentru nomandul de pe pisc,
Pentru călugăr,virgină şi târfă.
Ai stele, lumini stroboscopice,
Relaţii supersonice ambalate în taxiuri şi trimise acasă.
Un somn adânc cu capul pe masă
Şi poate copii
Cu mâini arse de dragoste maternă.

Simfobiologica

Trosnindu-mi degetele,
Fac o muzică biologică.
Trosnindu-mi inima ,
Fac o muzică cuminte.

Sunt muzică acum,
Lichidă pe simfonii
Aşezate pe vene
Ca pe portativ.

Bătăi de pleoape
Ca un metronom ,
Îmi ţin ritmul

Trosnindu-mi sufletul
Mă apropii de cer.
Acolo ,cineva,
Din vina mea, dansează.

Mimosa pudica

Companioana mea
Mimosa pudică cu spini.
Se bronzează la neon
Şi o mai ud câteodată cu ceai dulce.
O gâdil cu degetele aprinse,
Ea se apară cu venin fluorescent pe frunze.
O ţin într-o ceaşcă şi îi leg o lesă de toartă,
Apoi o plimb prin gară să vadă trenuri.
În camera plină de lumină
Mă priveşte şi îmi este ruşine,
O mângâi ,capăt şi eu piele tepoasa.
Vorbesc cu ea...tot nu mă iubeşte,
Aşa că îi mai las nişte săruturi la rădăcina.
Te-am cules în august,îţi aduci aminte?
Când am coborât din navă
Şi dintr-un câmp de mimoze
Tu te-ai deschis.

Poezia 9

Venus era o linie
Dusă de la Est la Sud.

Venus era violet,
Albastră la capete şi perpendiculară.

Jubila pe pătrăţele.
Aşa jubilează narcomanii pe linii.

Se arată nudă şi dreapta minorilor
Supraexcitaţi de complexitate.

Aceştia ,prin probleme perverse,
Încercau să îi găsească punctul X.

Venus era muza lui Pitagora,
Şi acesta i-a iubit dimensiunea.

Venus era o linie condiţionată
De infinit către Est.

Siamezi

Noi ne-am iubit atât de mult
Încât nu am putut să ne despărţim
Şi în căldură pântecului matern
Am rămas uniţi.

Lipiţi , contopiţi frunte în frunte
Să ne putem privi de-a pururi în ochi unul pe altul
Circulând agale prin noi aceeaşi seva.

Ne-au scos, aşadar,
Lumina rece de spital -ţipam.
Doctorii s-au albit şi-au dat din cap dezamăgiţi
Din frică de atâta iubire.

Mamă, ştiu că ne picau
Picuri săraţi pe cefe
Şi ne cântai mult mai încet,
Mai sacadat,mai înfundat.

Acum e frig,acum e linişte,

Reorientare

S-au contrazis forţele,
Au cercetat iubiţii ,
Dar nu era,vai, pentru ei
Niciun ajuns.

Prin linii Venus
Căutau o cameră
Care să îi satisfacă
În zilele de marţi şi joi.

Plângeau , fără lacrimi,
Cu carbon şi mercur,
Doar aşteptând s-apară
Doar să vină.

Guera

Plimbându-se Gagarin pe lângă Terra,
S-a uitat cum se schimbă emisfera.
În loc de axis mundi a văzut
Scară de sfoară din Lună la Pământ.

Printre peştii astrali portocalii
Şi mai pe la mijloc de galaxii,
Sirena Guera sta-n copac urcată
Aşteptându-l acum că niciodată

-Iuri,Iuri,hai vino ,haide vino !
-Nu pot iubito,nu pot divino!

Şi ca să se mire astronauţii,
Când trec pe lângă galaxia nunţii,
Acoperind tot păsări călătoare,
Cânta-n copac sirena plângătoare .

Şoapta

Ai sânge pe buze de la atâta iubire.

Dacă ai fi al meu
Aş împânzi străzile de fire roşii,
Atâţia kilometri câţi ani lumină,
Să îţi arăt că te pot găsi.
Ai avea hărţi pe tot trupul,
Pe care le-aş fi trasat
Cu acuarela genelor mele.
Ai sânge pe buze de la atâta iubire,
Dar cine te-a tăiat?