Griro si fluturele alb de varză

Griro a prins un fluture de varză În palmele sale mari și moi Și-a dat părul din ochi și l-a mușcat De o aripă Iar aripa ca zahărul i s-a topit în gură Atât a fost cununia celor doi Între pereți de sticlă și-a ascuns logodnica Lepidopteră Apoi a fugit rănind pământul Să se joace cu alte jivine Până când fluturele său A murit înecat în lacrimi ca roua Nimeni nu a știut de el Griro l-a aruncat între flori Și-apoi a plâns o lacrimă sărată Care le-a ruginit rădăcina În colț, departe de trotuar.

290195

Ce face un far când și-a pierdut Singurul vapor? În undele sale stă singur În raze ascuțite nu pare să nimerească Niciun catarg E în ruină un far Sunt aproape sigur Că era cel mai frumos vapor văzut vreodată Și se iubeau nestatornic Din vina valurilor. Câtă violență Poate să existe între două puncte De pe paralele diferite Parcă se iubesc doar că să aibă Motiv să suprime tristețea galbenă De peste zi Parcă se lovesc doar că să alunge Tragica realizare că sunt mâncate de rugină,
Și cel mai frumos vapor are șobolanii săi, Dar ce face un far fără singurul său vapor?

Peron motor

Bine că avem lumini pe poduri Ca să văd în fața Cui mă aflu Cine mă sărută Poate e cometă Sau un fascicul de lumină Care a scăpat din oraș Și acum dansează pe pasarelă Poate eu pe mine mă cuprind Îmi iau cu unghiile o pleoapă O ridic iar ochii îmi sunt dispăruți Încă lipiți probabil De un tren care a plecat Sau a venit cu întârziere Mulțumesc CFR

Miere de mana

Timpii intre mine si lume Sunt distante colosale Pe care le strabat cat Un impuls electric Intre coaste, creier si ochi Apoi vorbesc Si poate ca nu mereu imi recunosc Tonalitatile din voce Sau cuvintele Sau limba Dar stiu fiecare liniste Care imi mangaie fiecare vena Care imi gadila fiecare os Se prelinge calda Dulce si neagra ca mierea de mana Prin sirea spinarii O liniste grea si tulbure Care pateaza albul pielii mele Crapate de musuroaiele porilor Cand spun despre dragoste e liniste Melancolie si liniste Cand pasesc pe distante orizontale Kilometrii in liniste O intreaga statuie lasata in furtuni, In canicula, in razboi, A invatat sa vorbeasca O limba moarta Sa ucida tot din sine Iar acum ii picura liniste din ochi Sunt o statuie care se uita peste lume, Desi sunt in dedesubtul ei, Cu ochii blanzi Sunt o cantite neglijabila de melancolie Un peste in propria lui mare Inert, impotriva curentului Sunt o fiara care taiata de un vanator Sangereaza umil la picioarele acestuia Nu schelalaie Ci moare la fel cum s-a nascut In liniste.

Cochilia mecanica

Am cucerit tot De la dunele de nisip Din ochii mei arsi De vreme Pana la gropile de langa tamplele Ce imi tresara La fiecare cantat al santierului dimineata Am cucerit muntii mei Pe razele coastelor Si-am invatat sa imi iubesc Uratele poveri moi Cersind atentia prostimii Nu am gasit un singur fir de par Care sa nu mi se inchine Cand vin cu mestesuguri noi Si vechi Sa il fac sa stea drept Ori sa il ard pana devine aramiu Mi-am pus la punct fiecare geana Am indreptat fiecare os Ca un catarg in bataia furtunii Am stat dreapta in fata fulgerelor Si le-am lasat sa ma raneasca
Am cucerit apele obrajilor biciuiti Si aurul urechilor strapunse De regele Midas Am cucerit tot Cotropitoare forta asupra mea Am fost tot eu si fara mila Am cazut rapusa inaintea Acestei inimi gentile.

Moartea Regelui Midas

Cand s-a crapat coroana regelui Midas La prima lacrima Si primul deget obosit De atingeri pasive Am fost si eu de fata I-am incalzit metalul de pe teasta I l-am topit pe ochi sa nu mai vada Lumina orbitoare a aurului Sau cum se inchina in fata lui Moarta Galateea Apoi i-am taiat limba Sa nu il aud cum tipa de dor Dupa saracia lumii dinainte De atingerea sa pretioasa, A cazut in genunchi si a gemut
Ca un vitel de aur taiat
In cruda ironie a faptului prezent

I-am taiat insa propia-i mana 
 L-am atins cu ea pe o coasta 
Si fata in fata cu mareata papusa de aur 
Regele Midas s-a facut cenusa.

Metamorfoza dupa regele Midas

Atinge-mi te rog coastele Si fa-le de aur Sa nu ma doara cand inima Imi rupe cutia toracica Pune-ti varful degetului Pe pleoapele mele Sa orbesc in metal
Cu globii grei
Si sa nu pot sa te mai vad Ia-ma de maini Mi-am frant toate falangele din os Dar fa-le tu reci Si grele si lucioase Mareata papusa de aur Din care mai curg lacrimi galbene Pentru regele Midas.

Un mic timp mort

Nu ai timp pentru mine Nu sunt o tema de scoala Nu sunt patul de dimineata Pe care ai uitat sa il faci Nu ai timp pentru mine E ok azi, e ok miercuri Ai terminat de mult cu treburile Si eu nu, nu sunt o treaba in plus Dar te rog nu azi Nu ai timp azi Nici pentru tine Intelege, azi esti tema la mate Azi esti studiul de bac Si nu ai timp Nici de dus, nici de studiat Nici de somn Nici de baut 2 litri de apa Nici de semafoare Nici de udat plantele Nici de mine.

Melc in armura

Mi-as fi rupt fiecare deget
Ca sa nu te ating
Cand vrei sa fii singur
In cochilia ta de fier
Dar nervii nu ma ascultau
Si in spasme
Voiam sa iti mangai lobii urechilor
Sa iti simt materialul camasii
Si imi plimb buzele pe obrazul tau
Neras de ceva vreme
Dar cine sunt eu
Sa sparg melcii in picioare
Cand calc pe bulevard

Pana in 2060 (1)

Nu-mi plac copiii care tipa Nici oamenii care il fac pe F ca T Cu o mica linie in cruce Nu imi plac zilele cand e prea frig Si ar trebui sa port ceva Pe sub pantaloni Nu imi place sunetul ambulantei In oras de 4,5 ori pe zi Ori locurile in care Ma strivesc intre alti oameni Nu imi place cand e prea fierbinte cafeaua Ori cand imi pun parmezan pe paste Desi am cerut fara parmezan pe paste Si nu imi placi nici tu tot timpul Dar nu pot sa vad peste cat imi place Sa stiu ca te pot iubi si azi si maine Dar nu de azi pe maine Ci de azi pana in 2060

Pana in 2060 (2)

Cateodata trisez la monopoly Si fur boabe de struguri Din magazin cand nu se uita nimeni Mereu gaseam scuze profesorilor Si imi mai amagesc prietenii ca Nu o sa intarzii Ii mint in sondaje privind emailul meu Fiindca "nu, mersi nu vreau notificari" Ma plang poate constant de lucruri De sunetul santierului dimineata De oamenii exagerati Ori de gesturile prea dulci Nici nu ma dau in vant dupa petreceri Si imi place sa spun chestii rele Cateodata doar de capriciu Mai si judec si apoi ma scuz Sau imi permit mici indiscretii Imi plac si barfele Si sa dau replici acide dar destepte Dar stiu si cum sa fiu Tot ceea ce ai nevoie cand ai nevoie Iar pana in 2060 o sa invat Sa imi placa si sa bat palma in public.

O vaga idee despre inertia umana (2)

S-a pierdut o cale paralela Intre granita dintre pot si vreau Intre bordura dintilor tai Si partea calda a buzelor S-a pierdut o coasta paralela Intre pieptul tau si falangele mele Ostenita de bataile zilnice Ale inimii Miopie sau dragostea e deja oarba Si daca nu e oarba e surda Sau poate nu vrea sa imi mai raspunda Fiindca probabil ti-ai pierdut si un timpan De cand coasta mea tipa in durerea Inimii care sta sa o rupa cand te vede.

O vaga idee despre inertia umana (1)

Daca te-as fi vazut Atat de trist Cat am fost eu As fi luat toate apele Si le-as fi plans Sa nu mai ai tu lacrimi Sa nu mai fie nori Ca sa poti rade Ca un maestru sticlar As fi pus in focul din pieptul tau Ce-ar fi fost focul din pieptul meu O bucata transparenta Si as fi facut O inima noua Pe care sa o avem de schimb Cand le spargem pe ale noastre Mi-as fi lasat si buzele Pe sufletul tau Sa sug afara tot veninul Fiindca te iubesc Mai mult decat vreodata M-as iubi pe mine.

13.05

Pe bar inca se simt umezi
Oameni topiti
Pe degete
Te gandila ultimul zambet aruncat
Unui strain aseara
Sau alaltaseara
De catre alt strain
Cum mi-am pus degetul pe buza
Sa gust o un individ topit
De glasul chelneritei
Mi-am dorit sa ma iubesti atat de mult
Incat sa ma topesc si eu
Pe strada
Si sa ma calce in picioare
Copii si mame
Barbati
Cu domnisoare de mana
Si cersetori
Hoti
Curve
Doamne
O droaie de ploi Si apoi tu.
DoamneO droaie de ploiSi apoi tu.