15

 Ascultă,sunt numai 15.
15 litere să cuprind omul
Printr-un cordon de carne.
Îmi sfârâia pielea braţelor
În timp ce-mi picura culoarea
Ochilor pe umărul lui,
Şi-atunci,în această îmbrăţişare
Eram eu haos,eclipsă şi violenţă
La mila sunetului boreal
Şi-a celor 15 litere.

Poezia 23

Curând nici tu nu vei mai apărea 
Să îmi spui unde s-a ascuns oceanul. 

De când am zburat către orizont 
S-au mai ridicat fabrici în pădure. 
De când am atins cerul cu limba 
S-au mai iubit oameni pe Himalaya. 

Dar de când am fugit de tine 
Au secat apele şi-au căzut norii 
Peste găvanele rămase, 
De-noată acum oamenii-n nori 
Şi-aruncă peştii pe bolta senină. 

O caracatiţă s-a prins de soare 
Şi o balenă-apune peste zi, 
Iar tu te-ncolăceşti pe stânca rece 
Apoi agiţi oceanu-n butelcuţă. 

Camera 320

Avem atâtea dimineţi pentru-a ne spune
Cele 1000 de cuvinte hotărâte
Ca marjă în nuvela noastră.
Atâtea dimineţi să ne uităm prin gaura cheii
La cei doi sori care ne zbârcesc pielea şi ne usucă ochii.
Avem atâtea dimineţi să ne atingem prin camere
Să ne lipim piele de piele şi să sorbim roua de trifoi.
Avem atâtea dimineţi să ne găsim departe
Să ne-amintim că suntem singuri,
Că dragostea ne-apasă mai greu decât credeam...
Şi-avem atâtea dimineţi de trăit unul fără altul,
Din dimineaţa asta.