Griro si fluturele alb de varză

Griro a prins un fluture de varză În palmele sale mari și moi Și-a dat părul din ochi și l-a mușcat De o aripă Iar aripa ca zahărul i s-a topit în gură Atât a fost cununia celor doi Între pereți de sticlă și-a ascuns logodnica Lepidopteră Apoi a fugit rănind pământul Să se joace cu alte jivine Până când fluturele său A murit înecat în lacrimi ca roua Nimeni nu a știut de el Griro l-a aruncat între flori Și-apoi a plâns o lacrimă sărată Care le-a ruginit rădăcina În colț, departe de trotuar.

290195

Ce face un far când și-a pierdut Singurul vapor? În undele sale stă singur În raze ascuțite nu pare să nimerească Niciun catarg E în ruină un far Sunt aproape sigur Că era cel mai frumos vapor văzut vreodată Și se iubeau nestatornic Din vina valurilor. Câtă violență Poate să existe între două puncte De pe paralele diferite Parcă se iubesc doar că să aibă Motiv să suprime tristețea galbenă De peste zi Parcă se lovesc doar că să alunge Tragica realizare că sunt mâncate de rugină,
Și cel mai frumos vapor are șobolanii săi, Dar ce face un far fără singurul său vapor?

Peron motor

Bine că avem lumini pe poduri Ca să văd în fața Cui mă aflu Cine mă sărută Poate e cometă Sau un fascicul de lumină Care a scăpat din oraș Și acum dansează pe pasarelă Poate eu pe mine mă cuprind Îmi iau cu unghiile o pleoapă O ridic iar ochii îmi sunt dispăruți Încă lipiți probabil De un tren care a plecat Sau a venit cu întârziere Mulțumesc CFR

Miere de mana

Timpii intre mine si lume Sunt distante colosale Pe care le strabat cat Un impuls electric Intre coaste, creier si ochi Apoi vorbesc Si poate ca nu mereu imi recunosc Tonalitatile din voce Sau cuvintele Sau limba Dar stiu fiecare liniste Care imi mangaie fiecare vena Care imi gadila fiecare os Se prelinge calda Dulce si neagra ca mierea de mana Prin sirea spinarii O liniste grea si tulbure Care pateaza albul pielii mele Crapate de musuroaiele porilor Cand spun despre dragoste e liniste Melancolie si liniste Cand pasesc pe distante orizontale Kilometrii in liniste O intreaga statuie lasata in furtuni, In canicula, in razboi, A invatat sa vorbeasca O limba moarta Sa ucida tot din sine Iar acum ii picura liniste din ochi Sunt o statuie care se uita peste lume, Desi sunt in dedesubtul ei, Cu ochii blanzi Sunt o cantite neglijabila de melancolie Un peste in propria lui mare Inert, impotriva curentului Sunt o fiara care taiata de un vanator Sangereaza umil la picioarele acestuia Nu schelalaie Ci moare la fel cum s-a nascut In liniste.

Cochilia mecanica

Am cucerit tot De la dunele de nisip Din ochii mei arsi De vreme Pana la gropile de langa tamplele Ce imi tresara La fiecare cantat al santierului dimineata Am cucerit muntii mei Pe razele coastelor Si-am invatat sa imi iubesc Uratele poveri moi Cersind atentia prostimii Nu am gasit un singur fir de par Care sa nu mi se inchine Cand vin cu mestesuguri noi Si vechi Sa il fac sa stea drept Ori sa il ard pana devine aramiu Mi-am pus la punct fiecare geana Am indreptat fiecare os Ca un catarg in bataia furtunii Am stat dreapta in fata fulgerelor Si le-am lasat sa ma raneasca
Am cucerit apele obrajilor biciuiti Si aurul urechilor strapunse De regele Midas Am cucerit tot Cotropitoare forta asupra mea Am fost tot eu si fara mila Am cazut rapusa inaintea Acestei inimi gentile.

Moartea Regelui Midas

Cand s-a crapat coroana regelui Midas La prima lacrima Si primul deget obosit De atingeri pasive Am fost si eu de fata I-am incalzit metalul de pe teasta I l-am topit pe ochi sa nu mai vada Lumina orbitoare a aurului Sau cum se inchina in fata lui Moarta Galateea Apoi i-am taiat limba Sa nu il aud cum tipa de dor Dupa saracia lumii dinainte De atingerea sa pretioasa, A cazut in genunchi si a gemut
Ca un vitel de aur taiat
In cruda ironie a faptului prezent

I-am taiat insa propia-i mana 
 L-am atins cu ea pe o coasta 
Si fata in fata cu mareata papusa de aur 
Regele Midas s-a facut cenusa.

Metamorfoza dupa regele Midas

Atinge-mi te rog coastele Si fa-le de aur Sa nu ma doara cand inima Imi rupe cutia toracica Pune-ti varful degetului Pe pleoapele mele Sa orbesc in metal
Cu globii grei
Si sa nu pot sa te mai vad Ia-ma de maini Mi-am frant toate falangele din os Dar fa-le tu reci Si grele si lucioase Mareata papusa de aur Din care mai curg lacrimi galbene Pentru regele Midas.