14.12

Iarna ne mai lasă să zâmbim
Printre şinele de tren, 
Cocorul zboară către vasul
Albastru înspumat
Gene prea lungi
Îmi prind lacrimile
Plâng fulgi 
În zile de miercuri
Visele se sparg
Oricum e iarnă 
Oprim caloriferele
Iubim-să facem economie 
La căldură.

Letargie

Mâinile tuturor sunt aspre
Bărbaţi pe care îi invit
Să îmi facă răni
Am pielea distrusă
Şi gustul gusturilor lor
Se resimte de ceva vreme
Şi mirosul mirosurilor lor
E pe mine de ceva vreme
Îi invit pe ei
Sunt un spectacol grotesc
Cu intrare liberă
Fără scenă,la mila audienţei

Zâna dintre tei (Pentru Georgi)

Printre tei 
Argintul viu se mişcă 
În degete lungi 
Şi păr-amiază 
Din zâmbetul ei 
Timid ziua se-nnoptează 
Iar licuricii cântă 
Poiana-i trează 
În noapte, 
Printe tei, argintul viu 
Dansează.

Broderie albastra

Un biciclist pedalează 
Pe valurile mării 
Vrea să prindă-orizontul 
O panglică albastră 
Să-l ducă la iubita 
Ce îl aşteaptă acasă 
De ani şi ani de zile 
Să-i prindă cu ea părul 
Şi visile cusute 
De gene ascuţite 
Pe-o pernă ce musteşte 
De lacrimi mici şi albe 
S-o ceară de nevastă 
Şi să se mute-n stele 
Apoi să pedaleze 
Pe câmpul lung de nori 

Naufragiul

Am căzut peste bord 
Prin mii de pânze 
Am privit către catarg 
Unde o pasăre strigă: 
Tăiaţi velele să aud 
Cum se nasc copii pe uscat 
Am plâns să fac 
Marea mai albă 
Şi pasărea m-a privit tristă: 
Tăiaţi velele să aud 
Cum ţipă naufragiatul 
În lunga-mbratisare a mării

Iulie(Cuptor)

Braţele calde de teracotă
Îmbrăţişează Tropicul Racului
Munţii încă se scurg
În surda Calea Lactee
Pe ziduri linişte dulce
Sirop pe pomi
Din pături şi din perne
Ies aburi.

Unde se mai iubesc turiştii
Când lumea toată se topeşte
În hărţi adânci şi dantelate?
Unde se mai sărută valuri
Cu buze de nisip flămânde
Când lumea ca o crisalidă
Se coace dulce pe orbită ...

Macska

Ce zâmbet, 
Ce gene... 
Mă doare ziua 
Când o să te pierd 
Pe cărările busolei 
Şi vei zâmbi pentru lume 
Iar ei te vor privi, 
Cum privesc peştii 
Soarele.

Cobalt

Un şarpe cu chip de niponă 
Îmi sugrumă sânul stâng 
Şi îmi striveşte coastele 
Ca pe nişte fire de zahăr ars. 
Din fiecare vertebră a spinării 
Îi ies spini de plastic ascuţiţi, 
Oasele i se ramifică prin pielea gri 
În crengi subţiri şi violete 
Ochii,neoane galbene, 
Mă privesc direct în măruntaie. 
În capătul zilelor,rânjeşte limpede 
Cu limba alintându-mi încă 
Golurile dintre falange.

1

La capătul pământului 
Am o aţă de care mă sprijin
Legată de degetul mic,
Doi ochi bovini pe piept
Mi se scurg 
O menghină de argilă
Îmi sugruma şoldul
Sar cu mişcările-n slow motion.
Aţa mă trage înapoi
Departe
În Manchester e ceaţă
Iară.

https://www.youtube.com/watch?v=zOQ2aRVqYdg

Ploaia a scos toti melcii pe strada iar noaptea s-a asigurat ca ii tine bine camuflati ca eu sa ma uit atenta sa nu calc pe vreunul.Asfaltul ud, si melc la stanga,melc la dreapta, melc in fata,melci pe cer.Pe fiecare felinar defect cate o usita de metal nedeschisa vreodata.Ma gandeam daca tot ghicesc vrajitoarele in cafea,bobi,oase,carti si palmi, de ce nu mi-ar ghici si mie in melci? Cum ar fi chemand-o pe vrajitoarea care ghiceste in melci? Mai ales in care melc sa imi fi ghicit? 

Mai intai trebuia sa fie unul nordic,luat de la marginea trotuarului si care sa aiba neaparat ochii mici.Apoi ar fi trebuit sa imi infrang scarba de a-l ridica in mana si de a-l duce la vrajitoare,ca mai apoi probabil sa aflu ca ori ma paste o boala grea,ori o moarte,ori o sa am un viitor minunat aflat sub semnul zodiei care triumfa si financiar,si sentimental si care se mai afla si in casa sanatatii tot anul.Dar cunoscandu-mi din horoscop norocul am decis ca nu e pentru mine nicio practica a magiei albe in care sa invalui un adevar aflat la o intrebare distanta.

Era o seara prea trista,din ploaia care revenea in cadente calde si pana la absenta fricii pe care o resimteam de obicei cand ma intorceam noaptea printre strazi acasa.Nu simteam frica, nici cea mai mica urma.Era o pacla,o simteam din stomac pana in creier si in buricele degetelor pe care le impungeam cu unghiile inconstient.Imi trosneam degetele in mers, ma intindeam si imi puneam mainile la ceafa apoi imi deschideam narile si simteam tot mirosul de praf incins si ud.Daca mi-as fi deschis gura aveam impresia ca mi-ar fi iesit ca un abur dens pacla din corp,apoi ar fi zburat spre cer si ar fi acoperit imprejurimile.Atata ceata dulce.

Leghe

În trâmbiţe trec în faţa aparatului 
13 bastioane de luceferi leproşi 
Nu îmi e milă. 
Zgomot de manivelă, 
Nu te uita 
Cum rup din jur 
În mişcări suculente 
Orbite pentru viitor. 
Îmi e atât de dor 
Aş umple cu ele leghe 
Până la pasărea mea

Lapte de pasare

Frunte în frunte,se-aude cum respiră 
După un joc în ploaie,păpădiile 
Le-au lăsat dorinţe pe buze 
Şi pufi în loc de gene 
La vest de pat un mal de pături zace 
La sud ,patru picioare împletite 
Şi o pisică la nord adormită. 
Din est îi priveşte măreţ 
Sânul arzător a lui Dumnezeu 
Şi din mulsoare aruncă raze 
Care-i gâdilă şi-i gâdilă 
De câteva secole.

Staţia lui 40

Pe linia de tramvai 
Mi-am mutat picioarele 
Am uitat care e stângul 
Care e dreptul 
Amorţeala m-a înţepat 
Până când mi-am amintit 
Am două picioare stângi 
Am două mâini stângi 
Am două inimi stângi 
Într-o duminică tăiată 
De căi drepte.

Bust de femeie

Eu am cuplat legăturile 
Dintre braţele deschise 
Blond cenuşii 
Eu am spălat ecourile 
Şi-am înclinat pentru voi 
Măcar cât o boabă de orez
 Idei. Acum va îmbrăţişaţi în soare
 Şi aveţi gurile dulci-amare 
Iar eu am motive 
Şi aştept.

Verona 13

Oameni frumoşi 
De ceară rozalie 
Se preling pe ziduri 
Calzi, încovoiaţi 
Iar unul picură pe mine 
Şi mă întreabă 
-E vară? 
Atunci zâmbesc 
Îl sterg de pe obraz 
Şi îmi răspund 
Cât să n-audă 
-Era..

12 ace

Bună,prietene 
Ţi-am lăsat 12 ace şi o păpuşă 
Cu câteva fire de păr şi unghii ale mele 
Să le înfigi cum ştii mai bine, 
Mai cu milă,mai cu nesaţ 
Mai cu triluri de pasăre 
Sau cu muzică de film noir 
Ciupeşte-mi un ochi 
Sau rupe-mi o mâna 
Sau fă-mă să dansez în ploaie 
Şi-apoi să fac pneumonie. 
Astăzi oricum este frumos 
Aprilie,dragul meu,se topeşte 
Şi-s zile socotite să iubeşti 
Sau să-ţi asumi riscuri absurde 
Dar eu mă pun la adăpost 
Cu tine.

Oda marină

Tu nu cunoşti oda marină 
Neagră,amorfă cu gingaşe vene, 
Miros de ianuarie şi vermut. 
Nereide lacome,rele, 
În valuri vii aruncă oase 
Aduse la mal de reflux. 
Mângâi cu buzele 
Basoreliefuri de scoici 
Sau pielea mai albă, 
Cu verzile vene, 
Basorelief de pori 
Ochi negri,amorfi de uitare... 
Eu totuşi te cunosc pe tine. 

Bienvenida a la muerte

"Bienvenida a la muerte"
Îmi bate în lemn vidma 
Mă prinde de mâna şi 
Mă aruncă în găvanele-i negre... 
Am regrete,pasăre, 
Mai seci ca nisipurile Victoriei 
După ce vocea ta a încetat 
În ecoul cenuşă. 
Închin rugăciuni în limbi marine 
Dar apele din lipsa de ochi ale morţii 
Nu mă acoperă când mă înec 
Cum ar fi putut braţele tale 
Şi genele tale. 
E sus,mai văd vitraliul lumii 
Şi tu pe o creangă de nuc 
Mă urmăreşti cu ochii mici.. 
Sunt eu, pasăre.

Fetele scrumiera

În zori maşinile lucesc 
Priviri de faruri mă sărută 
Zgomot de păsări mecanice 
Traversează văzduhul dogorit de oraş 
Printre fabrici şi discoteci 
Mascote vişinii cu glezne negre 
Aşteaptă dragostea la kilometru şi tarif 
Singurătăţile se alintă-n paturi aspre 
Din loc în loc ţigări în loc de "noapte bună" 
Pivoţi în buzele crăpate 
Fetele scrumieră de azi şi dorurile fumegânde de mâine 
Oraşul în sfârşit se macerează 
În soarele violet şi muribund.