Mimosa pudica

Companioana mea
Mimosa pudică cu spini.
Se bronzează la neon
Şi o mai ud câteodată cu ceai dulce.
O gâdil cu degetele aprinse,
Ea se apară cu venin fluorescent pe frunze.
O ţin într-o ceaşcă şi îi leg o lesă de toartă,
Apoi o plimb prin gară să vadă trenuri.
În camera plină de lumină
Mă priveşte şi îmi este ruşine,
O mângâi ,capăt şi eu piele tepoasa.
Vorbesc cu ea...tot nu mă iubeşte,
Aşa că îi mai las nişte săruturi la rădăcina.
Te-am cules în august,îţi aduci aminte?
Când am coborât din navă
Şi dintr-un câmp de mimoze
Tu te-ai deschis.