Avem atâtea dimineţi pentru-a ne spune
Cele 1000 de cuvinte hotărâte
Ca marjă în nuvela noastră.
Atâtea dimineţi să ne uităm prin gaura cheii
La cei doi sori care ne zbârcesc pielea şi ne usucă ochii.
Avem atâtea dimineţi să ne atingem prin camere
Să ne lipim piele de piele şi să sorbim roua de trifoi.
Avem atâtea dimineţi să ne găsim departe
Să ne-amintim că suntem singuri,
Că dragostea ne-apasă mai greu decât credeam...
Şi-avem atâtea dimineţi de trăit unul fără altul,
Din dimineaţa asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu