Griro si fluturele alb de varză

Griro a prins un fluture de varză În palmele sale mari și moi Și-a dat părul din ochi și l-a mușcat De o aripă Iar aripa ca zahărul i s-a topit în gură Atât a fost cununia celor doi Între pereți de sticlă și-a ascuns logodnica Lepidopteră Apoi a fugit rănind pământul Să se joace cu alte jivine Până când fluturele său A murit înecat în lacrimi ca roua Nimeni nu a știut de el Griro l-a aruncat între flori Și-apoi a plâns o lacrimă sărată Care le-a ruginit rădăcina În colț, departe de trotuar.