Un şarpe cu chip de niponă
Îmi sugrumă sânul stâng
Şi îmi striveşte coastele
Ca pe nişte fire de zahăr ars.
Din fiecare vertebră a spinării
Îi ies spini de plastic ascuţiţi,
Oasele i se ramifică prin pielea gri
În crengi subţiri şi violete
Ochii,neoane galbene,
Mă privesc direct în măruntaie.
În capătul zilelor,rânjeşte limpede
Cu limba alintându-mi încă
Golurile dintre falange.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu