Omul cu masca de cupru
Priveşte lumea-napoi oglindită
Fluieră în tril de vagoane
Cu limba de oţel îndoită.
Un sunet greu,jalnic se-nalţă
De roţi deraind peste şine.
Ielele umblă prin fabrici
Ţinând isonul ruginei,
Şi-i sare,zmoală peste oameni
Cu feţele arse de soare.
Deasupra orchestrei- furnale
Şi omul cu masca de cupru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu