Şi corpul tău ar întregi
Tabloul meu cu păpădii
Iar vântul tot ţi-ar mângâia
Fruntea- proaspete poezii.
În iarba crudă moţăi mulţumit
Cu mâinile murdare de pământ
Şi strivite-ntre degete rămân
Tot firele plăpânde de trifoi.
Ce buze reci,o libelulă zboară,
Prin buruieni apare o pisică,
O mângâiem şi toarce adormită
Ghemuindu-se moale între noi.
S-ar stinge raze pe părul tău negru,
S-ar tăia vântul în mustăţi întoarse
Şi-n gheare mici şi-n zâmbetele noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu